Shantaram II.

Deci asta a fost una dintre cele mai tari carti pe care le-am citit. Ii lunga si descriptiva, dar merita toata rabdarea. Fara diacritice. [again.]

Nu exista niciun mod de a testa dragostea. Dragostea n-are sfarsit, odata ce a inceput, chiar daca ajungem sa-l uram pe cel pe care il iubeam. Dragostea n-are sfarsit pentru ca dragostea se naste in acea parte din noi care nu moare.

Putem sa negam trecutul, dar nu putem scapa de tortura lui, caci trecutul este o umbra vorbitoare care se mentine in ritm cu adevarul a ceea ce suntem, pas cu pas, pana la moarte.

Un om complet matur mai are cam 2 secunde de trait.

Mila este acea parte a dragostei care nu cere nimic in schimb si, din acest motiv, fiecare act de mila este un fel de rugaciune.

Tot ceea ce poate fi rezumat cat sa incapa intr-o cutie de chibrituri, acolo trebuie sa ramana.

Viata este o caracteristica a tuturor celor care sunt.

Pacea este cea care lasa urmele cele mai adanci.

Daca ii dovedesti unui om cat de vane-i sunt sperantele, omori partea aceea luminoasa din el, partea aceea increzatoare, care il face sa vrea sa fie iubit.

Sfarsitul oglindeste inceputul.

Il iubisem prea mult pentru ca el sa se duca pur si simplu - pentru ca el sa moara.

Sfarsitul, atunci cand vine, este intotdeauna prea devreme.

Era ceea ce muzica ar fi, daca muzica ar ucide.

E rau sa iubesti pe cineva, si sa nu poti sa-l ierti.

Soarta iti da intotdeauna 2 alternative: cea pe care ar fi trebuit s-o alegi, si cea pe care ai ales-o.

Norocul e ceea ce ti se intampla cand se satura soarta sa mai astepte.

Intotdeauna e o greseala prosteasca sa ramai singur cu cineva pe care n-ar fi trebuit sa-l iubesti.

Fiecare bataie de inima omeneasca este un univers de posibilitati.

Dragostea - cautarea pasionata a unui alt adevar, altul decat al nostru.

Dor - tanjirea pura si inefabila dupa ceea ce ne mantuie.
Extrem de tare si incredibil de aproape.

N-o sa fac o descriere lunga si amuzanta sau impresionanta, ca sa incerc sa te determin sa citesti cartea. Dezastrul de la 11 septembrie. Un copil care a gasit in camera tatalui sau mort o cheie, pe care are de gand s-o incerce in toate incuietorile din New York. Un batran mut, care are palmele tauate cu DA si NU. Jonathan Safran Foer. Extrem de tare si incredibil de aproape.

Asta e tot ce vor oamenii unii de la altii, nu dragostea in sine, ci doar sa stie ca dragostea e acolo.

Stiam ca sunt pe cale sa distrug ceea ce ea putuse sa reconstruiasca.

Locurile de care n-ai auzit sunt mult mai multe decat cele de care ai auzit.

Nu e o lume ingrozitoare, dar e plina de o multime de oameni ingrozitori.

Mi-am petrecut viata invatand sa simt din ce in ce mai putin.

Nu te poti apara de tristete fara sa te aperi de fericire.

Ma ranesti atunci cand nu vrei sa ma ranesti.

E tragedia iubirii, cel mai mult iubesti lucrurile de care ti-e dor.

Mi-e atat de teama sa nu pierd un lucru pe care-l iubesc incat refuz sa mai iubesc ceva.

Usa era deschisa, dar parca intre noi era o usa invizibila.

Tot ce naste trebuie sa moara, ceea ce inseamna ca vietile noastre sunt ca zgarie-norii. Fumul se ridica mai repede sau mai incet, dar toti zgarie-norii ard si toti suntem captivi inauntrul lor.

Mi s-a frant inima in mai multe bucati decat din cate era facuta, de ce nu pot oamenii sa spuna ce simt la timpul potrivit?