Shantaram I.

Azi nam chef sa scriu cu diacritice. Imi pare rau. Sa citesti cartea ca merita. Daca nu macar sa te uiti la anu' la film, ca-i cu Johnny Depp. :)

Omul imi zambi la randul lui cu acea sinceritate perfecta de care ne temem cu totii, si careia ii spunem prostie.

Dragostea supravietuieste in noi tocmai din pricina ca nu este inteleapta.

Oare cum impietreste inima unui om?

Uneori trebuie sa te predai inainte de a castiga.

Sa astepti nimic, asta omoara sufletul unui om, nu?

Uneori nu iubim decat cu speranta din noi. Uneori plangem cu toate ale noastre, mai putin cu lacrimile.

La urma urmelor, asta e tot ce avem - sa ne tinem strans in brate pana in zori.

Fara vis n-ar fi dragostea, caci fiecare act de iubire este in felul sau o promisiune de a ierta.

Nimic nu raneste mai adanc sau intr-un mod mai jalnic decat o jumatate de dragoste mare pe care soarta n-a intentionat-o.

Cel mai pretios dar pe care i-l poti da iubitei este suferinta ta.

Frica ii usuca omului gura, iar ura il stranguleaza.

Orice fapta pornita din virtute are in inima ei cate o taina necurata si fiecare risc pe care ni-l asumam contine un mister ce nu poate fi dezlegat.

Frumusetea aceea era pentru mine asemenea ingerului pe care un barbat il vede pe chipul adormit al femeii iubite.

Si o mica parte din rusinea pe care o simtim, atunci cand ni se violeaza fiinta, este tocmai rusinea de a fi om.

Suferinta este adevarul. A nu suferi este minciuna.

Nu e un secret adevarat daca nu te doare sa-l pastrezi.

Povara fericirii poate fi vindecata numai cu balsamul suferintei.

Dar nu stiam daca adevarul acelui sarut era inceputul sau sfarsitul povestii noastre.

E o realitate a starii de a fi indragostit ca adeseori nu dam nicio atentie la ceea ce spune cel iubit, fiind mult prea imbatati, pana la extaz, de felul in care o spune.