Pasiunile fug de lumina… lumina le omoara.
Ma sufocam ca-ntr-o apa pe care nu poti s-o cuprinzi cu bratele.
In definitiv, ce e dragostea decat o taina pe care o ascund indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii? Indata ce taina se da pe fata, dragostea vestejeste, isi pierde fragezimea, vraja,devine ceva obisnuit, de toate zilele.
Daca scoala nu ne invata sa descoperim tara iubirii, si sa intretinem nestinsa flacara ei, la ce bun toata invatatura aceea greoiae si uscata?
Eram asemeni celui care, ocupandu-se de stele, e pus sa observe viata furnicilor
Intotdeauna indragostitii au o lumina ciudata pe fata lor, care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni.
(marea) era o bucata de argint viu culcata pe pamant, care intr-o parte se facea una cu cerul.
Stimata dragoste, in care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri?
Aici in ochii astia frumosi locuieste puterea ta.
Marile pasiuni raman necunoscute, se pierd in anonimat.
Aceasta forta ma impiedica sa respir alt aer decat al ei, sa ma simt la locul meu altundeva decat in zona ei de atractie, sa traiesc altfel decat prin ea.
- De ce m-ai lasat sa dorm atata?...
- Nu-i nimic, pentru tine mai rasare inca o data soarele.
- Crezi ca merit?
- Da, pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta.
Marile dureri nu dor la inceput. Sunt mari tocmai pentru ca deschid o rana care nu se mai vindeca.
Tinand la un brat prezentul si la celalalt viitorul, iar in amandoua mainile cheia miraculoasa cu care se deschid toate usile.
Sufeream de rau de tine, intelegi?
Numai dragostea si creatia fac viata demna de a fi traita.
Iubirile mari sunt tocmai acelea de care te indoiesti mai mult.
